Marcu

1Fariseii și unii dintre cărturarii care veniseră de la Ierusalim s-au adunat la El 2și i-au văzut pe câțiva dintre ucenicii Lui că mănâncă pâine cu mâinile întinate, adică nespălate. 3(Căci fariseii și toți iudeii nu mănâncă dacă nu-și spală cu atenție mâinile, ținând astfel tradiția bătrânilor. 4Iar când se întorc de la piață, nu mănâncă dacă nu s-au spălat. Și mai sunt multe alte lucruri pe care le-au primit ei să le țină, cum ar fi: spălarea paharelor, a ulcioarelor, a vaselor de bronz și a paturilor.)

5Atunci fariseii și cărturarii L-au întrebat pe Isus:

‒ De ce ucenicii Tăi nu umblă potrivit cu tradiția bătrânilor, ci mănâncă cu mâinile întinate?

6El le-a răspuns:

‒ Ipocriților! Bine a profețit Isaia despre voi, așa cum este scris:

9Apoi le-a zis:

‒ Și ați respins frumos porunca lui Dumnezeu ca să păstrați tradiția voastră! 10Căci Moise a zis: „Să-ți respecți tatăl și mama“ și „Cel ce-și vorbește de rău tatăl sau mama să fie pedepsit cu moartea“. 11Însă voi ziceți: „Un om nu este vinovat dacă îi spune tatălui său sau mamei sale: «Orice ajutor ai putea primi de la mine este korban»“ (adică este deja închinat ca dar lui Dumnezeu). 12Astfel, voi nu-l mai lăsați să facă nimic pentru tatăl sau mama lui 13și desființați Cuvântul lui Dumnezeu prin tradiția voastră pe care o răspândiți. Și faceți multe alte lucruri de felul acesta.

14Isus a chemat din nou mulțimea și a zis: „Ascultați-Mă cu toții și înțelegeți! 15Nu există nimic din afara omului, care, intrând în el, să-l poată întina, ci lucrurile care ies din om, acelea îl întinează!“. 16Dacă are cineva urechi de auzit să audă!

17După ce a lăsat mulțimea și a intrat în casă, ucenicii Lui L-au întrebat despre pildă. 18El le-a zis: „Și voi sunteți tot fără pricepere? Nu înțelegeți că orice intră în om din exterior nu-l poate întina, 19fiindcă nu intră în inima lui, ci în stomac, apoi iese în latrină, el dând afară astfel toată mâncarea?“.

20Apoi a zis: „Ceea ce iese din om, aceea îl întinează pe om. 21Căci din interior, din inima omului, ies gândurile rele, preacurviile, furturile, crimele, 22adulterele, lăcomiile, răutățile, viclenia, depravarea, ochiul rău, blasfemia, mândria și nesăbuința. 23Toate aceste rele ies din interior și îl întinează pe om“.

24Isus a plecat de acolo și S-a dus în regiunile Tyrului și Sidonului. Dorind să nu știe nimeni că Se află acolo, a intrat într-o casă, dar n-a putut rămâne neobservat, 25ci imediat, o femeie care auzise despre El și a cărei fetiță avea un duh necurat, a venit la El și I-a căzut la picioare. 26Femeia era o grecoaică, originară din Siro-Fenicia.

Ea L-a rugat să alunge demonul din fata ei, 27dar Isus i-a zis:

‒ Lasă să se sature mai întâi copiii, căci nu este bine să iei pâinea copiilor și s-o arunci la căței.

28Însă ea a răspuns și i-a zis:

‒ Da, Doamne, dar și cățeii de sub masă mănâncă din firimiturile copiilor.

29Atunci El i-a zis:

‒ Pentru răspunsul acesta, du-te. Demonul a ieșit din fata ta.

30Ea a plecat acasă și a găsit copilul culcat pe pat, iar demonul ieșise.

31Atunci Isus a ieșit iarăși din teritoriul Tyrului și S-a dus, prin Sidon, la Marea Galileei, în mijlocul teritoriului Decapolisului. 32Au adus la El un surd, care totodată vorbea greu, și L-au rugat să-Și pună mâna peste el.

33Isus l-a luat deoparte din mulțime, Și-a pus degetele în urechile lui și i-a atins limba cu scuipatul Lui. 34Apoi a privit spre cer, a oftat și a zis: „Efata!“, care înseamnă: „Deschide-te!“. 35Și imediat i s-au deschis urechile, i s-a descleștat limba și a început să vorbească bine. 36Isus le-a poruncit să nu spună nimănui, dar cu cât le poruncea să nu spună, cu atât ei proclamau aceasta mai mult. 37Ei erau uimiți peste măsură și ziceau: „El pe toate le face bine. Chiar și pe surzi îi face să audă, iar pe muți să vorbească!“.